În 1937, Carl Gustav Jung a ținut o serie de prelegeri la Universitatea Yale, care au fost ulterior publicate în volumul 11 din Opere Complete – Psihologia religiilor vestice și estice. Aceste prelegeri au explorat o temă centrală pentru Jung: experiența religioasă și aspectul numinous.

Mai presus de înțelegere

La Yale, prelegerile sale au atras un public neașteptat de numeros, chiar dacă subiectul era unul complex și dificil de înțeles. Așa cum relatează E.A. Bennet, Jung a observat că, deși mulți ascultători probabil nu înțelegeau aspectele teoretice, ei trăiau „aspectul numinous”. Acest concept, împrumutat de la teologul Rudolf Otto, descrie sentimentul de uimire, de mister, și de fascinație profundă pe care-l resimțim în prezența sacrului.

Trăirea interioară

Un exemplu elocvent este cel al soției decanului, care a asistat la ultima prelegere. Deși nu a înțeles „niciun cuvânt”, a trăit „totul”, lăcrimând la finalul discursului. Jung a punctat că acesta este exact esențialul: experiența numinousă nu ține de intelect, ci de o trăire profundă, interioară. A comparat-o cu o liturghie, unde participarea emoțională și spirituală primează în fața înțelegerii logice.

Fii atent la momentele din viața ta în care simți o fascinație profundă, chiar și fără a o înțelege pe deplin. E posibil să experimentezi o fărâmă de ” numinous”.

Pentru a înțelege mai bine conceptul de numinous, te invităm să explorezi volumul lui Jung, Psihologia religiilor vestice și estice.