Deși nu există o influență directă a psihologiei jungiene asupra artei lui Pablo Picasso, C.G. Jung a rezonat cu procesul artistic și temele pictorului. Într-un articol din 1932 despre arta lui Picasso, Jung scrie că pictura acestuia nu reflectă realitatea exterioară percepută conștient, ci o realitate interioară provenită din inconștient, dintr-un „interior” psihic aflat dincolo de conștiința obișnuită. „Pe baza experienței mele, pot asigura cititorul că problemele psihice ale lui Picasso, în măsura în care își găsesc expresia în opera sa, sunt strict analoage cu cele ale pacienților mei. Din păcate, nu pot oferi dovezi în acest sens, deoarece materialul comparativ este cunoscut doar câtorva specialiști. Prin urmare, observațiile mele ulterioare vor părea nefondate și vor necesita buna voință și imaginația cititorului.”

Fragmentarea la nivel individual

„Guernica” (1937), o pictură de dimensiuni foarte mari, este un răspuns artistic la bombardarea orașului Guernica din timpul Războiului Civil Spaniol. Este o imagine fragmentată, plină de simboluri arhetipale și poate fi văzută ca o reprezentare a Umbrei colective (război, violență extremă, cruzime) care deformează și strivește individul. Conștientul este inundat de forțele primare ale inconștientului colectiv, iar psihicul se dezintegrează.

Atemporalitate

„Guernica” este imaginea unei traume colective, care cuprinde arhetipurile Mamei îndurerate (stânga), Umbrei, dar și reprezentări arhetipale din lumea animalelor (cal, taur). Sunt imagini ale aspectelor întunecate ale psihicului individual și colectiv. Prin limbajul simbolic puternic, devine o operă de artă atemporală.

https://web.org.uk/picasso/jung_article.html

https://www.ft.com/content/c5fc57e6-1f79-11e7-b7d3-163f5a7f229c

https://www.pablopicasso.org/guernica.jsp