În 1931, Carl Gustav Jung și Wolfgang Pauli — fizician strălucit și viitor laureat al Premiului Nobel — se întâlneau pentru prima dată. Proveneau din lumi aparent opuse: unul cartografia structura sufletului, celălalt dezvăluia ordinea ascunsă a universului. Între ei s-a legat o prietenie intelectuală remarcabilă, care avea să genereze una dintre cele mai inedite colaborări din istoria științei și psihologiei.

Sincronicitatea, puntea dintre lumi

Pe 4 noiembrie 1932, Jung îi scrie lui Pauli prima scrisoare dintr-o corespondență intensă, care se va întinde pe ani de zile. În acest dialog epistolar, Pauli se dovedește un partener de o rigoare remarcabilă, contribuind cu viziunea sa matematică la conturarea conceptului jungian de sincronicitate — „coincidență cu sens”.

Fascinat de ideea unei realități unitare (unus mundus), Pauli îl sprijină pe Jung în articularea conceptului de sincronicitate ca fenomen acauzal, care transcende cauzalitatea clasică și revelează o ordine profundă, regăsibilă atât în evenimentele sufletești, cât și în cele din lumea fizică. Sincronicitatea devine, astfel, o punte între psihologie, fizică și filozofie — exact tărâmul unde cei doi se întâlneau.

Poza: Diagrama conceputa de Jung & Pauli; Sursa: Murray Stein, Elena Caramazza – Temporality, Shame and the problem of Evil in Jungian Psychology, p. 21

Ca urmare a corespondenței dintre Jung și Wolfgang Pauli, acesta din urmă a analizat diferențele dintre fizica cuantică și psihanaliză, precum și modul în care cele două pot funcționa împreună. În timp ce știința utilizează termeni pentru a descrie lumea, psihanaliza are rolul de a oferi sens, gândea el. O întrebare esențială era cum pot fi reunite aceste două domenii într-un limbaj comun. Pauli a sugerat că relația dintre ele poate fi comparată cu modul în care se produce muzica de pian: atât clapele albe, cât și cele negre sunt necesare pentru armonie. La fel, cauzalitatea și sincronicitatea pot coexista.

Vis și materie: o colaborare esențială

În 1933, la recomandarea lui Jung, Wolfgang Pauli a început analiza jungiană cu Dr. Erna Rosenbaum. Pauli și-a notat visele, pe care le-a discutat atât cu analista sa, cât și cu Jung, acesta analizând peste 400 de vise. Din această colaborare au rezultat două cărți importante: „Atom and Archetype: The Pauli/Jung Letters, 1932-1958”, cuprinzând corespondența lor, și „Dream Symbols of the Individuation Process”, bazată pe seminariile lui Jung despre visele lui Pauli.

Dincolo de lucrările care își păstrează actualitatea, întâlnirea dintre Pauli și Jung a generat o punte între vis și materie, între lumea fizică și lumea interioară. O punte de care avem, poate, mai multă nevoie astăzi decât oricând.

Sursa: Murray Stein, Elena Caramazza – Temporality, Shame and the problem of Evil in Jungian Psychology, p. 21