Cunoscut pentru universul său oniric, Federico Fellini a creat filme ce au redefinit cinematografia secolului XX: Otto e Mezzo (1963), Giulietta Degli Spiriti (1965), I Clowns (1970), E La Nave Va (1983), La Voce della Luna (1990). Nu întâmplător a fost numit „regizorul italian cel mai influențat de gândirea jungiană” (Carotenuto, 2000). Fascinat de scrierile lui Carl Gustav Jung, Fellini îl descria pe psihiatrul elvețian drept „un prieten într-o călătorie, un frate mai mare, un bărbat înțelept, un om de știință vizionar… care ne sprijină să ne imaginăm, să visăm”.
Întâlnirea cu psihologia analitică
La începutul anilor ’60, Fellini l-a cunoscut pe Dr. Ernst Bernhard, analist jungian din Roma și fondator al Societății Analitice Italiene. Deși regizorul a negat că ar fi urmat o analiză formală, întâlnirile cu Bernhard au avut un impact profund. Ele i-au deschis calea spre studiul scrierilor lui Jung și i-au oferit ceea ce Fellini numea „o siguranță psihologică”.
Jurnalul viselor – Book of Dreams
Sub influența acestor experiențe, Fellini a început să-și noteze visele și să le ilustreze grafic. Aceste pagini intime, pline de imagini arhetipale și simboluri, au fost publicate postum sub titlul Book of Dreams. Ele dezvăluie cum procesul creativ al regizorului se hrănea din inconștient, transformându-se în artă cinematografică.
Fellini și arhetipurile jungiene
Filmele lui Fellini abundă în figuri simbolice: clovnii ca imagine a Umbrei colective, femeile misterioase ca expresii ale animei, călătoria personajelor ca proces de individuare. Regizorul nu doar a citit despre conceptele lui Jung, ci le-a transformat în materie vizuală, oferindu-ne o cinematografie a psihicului.
Moștenirea unui visator vizionar
Fellini a arătat că filmul nu este doar divertisment, ci o oglindă a inconștientului colectiv. Legătura sa cu gândirea jungiană demonstrează cum arta poate deveni un spațiu de explorare psihologică, un drum spre autodescoperire și transformare.
Descoperă Book of Dreams, cartea publicată postum, unde Fellini își dezvăluie universul interior, și revizitează filmele sale prin lentila jungiană.
