Apa - Simbol al vieții și al morții
Apa, unul dintre cele patru elemente cosmogonice fundamentale, deține valențe simbolice profunde și variate, structurate în jurul a trei teme principale: originea vieții, purificarea și regenerarea. Fiind un simbol arhetipal, apa prezintă o polaritate distinctă – poate reprezenta atât viața, cât și moartea.
În basmele românești, apa apare frecvent ca element vital și regenerativ. În povestea „Harap Alb”, fiica Împăratului Roșu folosește apa pentru a-l readuce la viață pe erou: mai întâi aplică „apă moartă” pentru a vindeca rănile trupului, apoi „apă vie” pentru a restabili viața.
Pentru C.G. Jung, apa simbolizează inconștientul. Putem vedea suprafața apei, dar adâncurile rămân ascunse, asemenea tainelor subconștientului uman. Jung asociază apa adâncă cu maternitatea, pântecul și, implicit, viața. De asemenea, apa poate simboliza trecerea timpului și procesele de tranziție, exemplificate prin imaginea râului. Totodată, Jung recunoaște apa ca simbol al morții, menționând râurile Styx și Acheron din mitologia greacă, care separă lumea celor vii de cea a morților.
Transformarea și purificarea sunt alte aspecte esențiale ale simbolismului apei. Apa are capacitatea de a-și schimba forma și de a aduce purificare și reînnoire. În visuri și creații artistice, simbolul apei apare frecvent, reflectând complexitatea și diversitatea semnificațiilor sale.
Exemple notabile includ xilogravura „Marele Val de la Kanagawa”, filmul „Shape of Water”, picturile impresioniste ale lui Claude Monet, muzica lui Claude Debussy („Reflets dans l’eau”) și literatura, precum romanul „Siddhartha” de Hermann Hesse sau poemul „Frică” al lui Khalil Gibran.
Apa simbolizează misterul creației, ciclul viață-moarte-înviere, fertilitatea și purificarea, fiind un element esențial în înțelegerea atât a miturilor antice, cât și a psihologiei moderne.
Anca Ghearasămescu
Psihoterapeut jungian
* Imagine “monstrul apelor” - “Cartea Roșie”, C.G Jung